INTELLIGENCE MOZAIC

-        Buletin periodic de evenimente, ştiri, analize, comentarii -

Atentatele de la Paris, la cald = BND a monitorizat comunicaţiile unor state aliate = Schimb de „amabilităţi” ruso-poloneze = Miza implicării ruse în Siria = Spionaj între parteneri strategici = Hackerii chinezi atacă serverele Administraţiei americane = Spion rus în Parlamentul European.

17 noiembrie 2015 


Atentatele de la Paris, la cald

→  Este încă prematură o concluzie fermă privind responsabilitatea şi motivaţiile tragediei de la Paris din 13 noiembrie. Marea provocare pentru analiştii serviciilor secrete franceze este să navigheze prin valurile uriaşe de date şi informaţii contradictorii, pentru a oferi o versiune oficială cât mai aproape de adevăr.

Statul Islamic şi-a asumat responsabilitatea atacurilor, însă experţii în intelligence ar dori să clarifice câteva aspecte esenţiale:

• în ce măsură liderii ISIS (nucleul dur din Irak şi Siria) s-au implicat în planificarea, organizarea şi finanţarea atacurilor;

• atacatorii erau tineri islamişti, fără legătură cu ISIS, încurajaţi de grupări extremiste autohtone, terorişti antrenaţi în exterior şi veniţi în numele Statului Islamic, sau o combinaţie între cele două variante.

Probabil, reacţia Franţei nu va urma strategia Spaniei care, după atentatele de la Madrid (11 martie 2004), s-a alăturat cu toate eforturile coaliţiei internaţionale antiteroriste condusă de SUA. Credem că orgoliul Parisului va dori să răzbune memoria victimelor recentei tragedii, iar forţa, natura şi amplitudinea răspunsului autorităţilor franceze vor fi determinate, evident, de identificarea organizatorilor atacului. Dacă afirmaţiile iniţiale ale preşedintelui François Hollande privind responsabilitatea ISIS vor fi documentate, Franţa are următoarele variante de răspuns:

angajarea plenară în distrugerea din aer a ISIS. De altfel, în cursul nopţii de duminică15/luni16 noiembrie, 10 avioane franceze de vânătoare plecate din Iordania şi Emiratele Arabe Unite, au lansat 20 de bombe asupra unor ţinte din Raqqa, distrugând un post de comandă şi o bază de antrenament aparţinând Statului Islamic.

Cum spaţiul aerian al Siriei este deja supraaglomerat de avioanele Rusiei şi cele ale coaliţiei internaţionale, Franţa ar putea opta să-şi focalizeze atacurile pe distrugerea bazelor ISIS din Irak şi Libia;

intensificarea programelor de training şi/sau suport logistic pentru combatanţii islamişti din Irak şi Siria, angajaţi în luptele cu Statul Islamic;

executarea unor lovituri chirurgicale pentru eliminarea principalilor lideri şi combatanţi ISIS;

punerea în mişcare a unei forţe expediţionare, cum a procedat în Sahel, opţiune care ar presupune suportul de transport aerian al NATO, îndeosebi al SUA.

Atacurile de la Paris s-au suprapus cu criza politică europeană generată de migraţia refugiaţilor din zona Orientului Mijlociu, iar paşaportul sirian găsit lângă cadavrul unuia dintre atacatori, care ar fi trecut prin Grecia în octombrie 2015, accentuează rezervele unor ţări cu privire la cotele de migranţi. Pe termen scurt, sunt previzibile următoarele dezvoltări:

amplificarea criticilor privind libera circulaţie în Uniunea Europeană şi consolidarea curentului de opinie privind renunţarea la prevederile Acordului de la Schengen şi reintroducerea controlului la frontiere;

accentuarea sentimentelor de insecuritate ale europenilor;

stimularea atitudinilor xenofobe şi a activităţilor unor grupări extremist-violente, care se opun aşa-zisei islamizări a Europei;

resuscitarea partidelor ultranaţionaliste (Frontul Naţional –Franţa, Jobbik-Ungaria etc.), care vor dobândi un plus de capital electoral, cu potenţial destabilizator pentru proiectele politice europene;

creşterea exponenţială a puterii serviciilor secrete şi posibila restrângere consimţită a unor drepturi cetăţeneşti, argumentate de necesitatea monitorizării şi contracarării activităţilor teroriste.

În loc de concluzii…

• Islamiştii cunosc Vestul, cultura şi modul de viaţă occidental mai bine decât înţeleg europenii Islamul. De aceea, credem că sintagma „islamizarea Europei” ar putea fi uşor înlocuită cu „europenizarea islamului”.

• Occidentul nu dispune de o infrastructură de intelligence care să poată reacţiona „în amonte”, în pofida cadrului legislativ şi a dotărilor de care beneficiază structurile antiteroriste. În Paris, de exemplu, unităţile antitero ar trebui să asigure protecţia a zeci de mii de aşa-zise soft targets (35 mii cafenele, 13 mii restaurante, peste 2000 hoteluri şi nenumărate monumente istorice sau obiective turistice).

• Resursele umane şi logistico-financiare ale Statului Islamic depăşesc cu mult tot ce au avut la dispoziţie până acum alte grupări teroriste, inclusiv faimoasa Al Qaida.

• Atacurile de la Paris...vârful icebergului. Problema nu este dacă, ci când şi unde vor lovi din nou!

BND a monitorizat comunicaţiile unor state aliate

Revista germană Spiegel Online susţine că Serviciul Federal de Informaţii al Germaniei (Bundesnachrichtendienst -BND) ar fi monitorizat comunicaţiile mai multor ţări aliate până la sfârşitului anului 2013.

Cu ani în urmă, National Security Agency (NSA) ar fi cerut BND să supravegheze anumite ţinte de interes pentru securitatea naţională a SUA, folosind o tehnologie americană avansată, bazată pe anumiţi selectori” (cuvinte cheie), care avertizau asupra unor potenţiale acţiuni extremist-violente.

Sunt însă indicii conform cărora Serviciul Federal de Informaţii al Germaniei ar fi „îmbunătăţit” substanţial programul NSA, introducând în soft şi alţi „selectori”, pentru a-şi rezolva propriile interese specifice în raporturile cu partenerii din alte state UE şi NATO, îndeosebi cu SUA şi Franţa.

Pe acest fond, la mijlocul lunii octombrie a.c., Gerhard Schindler, preşedintele BND, a fost audiat de Comisia parlamentară de specialitate din Bundestag, unde ar fi negat folosirea altor selectori”, în afara celor implementaţi de National Security Agency, însă unele surse apropiate struturilor germane de intelligence susţin că demersurile forului legislativ sunt doar o perdea de fum” menită să atenueze iritarea politicienilor de la Washington şi Paris.

Schimb de „amabilităţi” ruso-poloneze

Recent, Serghei Andreiev, ambasadorul Federaţiei Ruse la Varşovia a fost convocat la MAE polonez şi avertizat pentru cu declaraţii ce denaturează adevărul istoric în legătură cu împrejurările declanşării celui de-al doilea Război Mondial.

Într-un interviu pentru un post polonez privat de televiziune, Andreiev a afirmat că „Polonia a blocat crearea unei alianţe împotriva naziştilor şi, prin urmare, poartă parţial responsabilitatea pentru catastrofa care a izbucnit în septembrie 1939”. Mai mult, şeful misiunii diplomatice ruse a criticat refuzul Poloniei de a permite trupelor sovietice să-i tranziteze teritoriul, susţinând că invazia sovietică a părţii de est a Poloniei, ceva mai târziu, nu ar fi fost o agresiune, ci o acţiune de asigurare a securităţii URSS.

Reacţii de dezaprobare au venit şi din partea ministrului polonez al apărării, în opinia căruia ambasadorul Federaţiei Ruse a subminat adevărul istoric şi dovedeşte lipsă de respect faţă de victimele poloneze ale NKVD.

Relaţiile dintre Varşovia şi Moscova sunt extrem de fragile în ultima perioadă, în contextul în care Polonia este unul dintre cei mai duri critici ai intervenţiei Rusiei în Ucraina, iar acuzaţiile reciproce de spionaj sunt la ordinea zilei.

Miza implicării ruse în Siria

Experţi politico-militari occidentali susţin că revenirea în forţă a Rusiei în Orientul Mijlociu şi angajamentul militar în Siria vor influenţa sensibil nu doar redistribuirea cărţilor în regiune, ci şi noile configuraţii geopolitice, relevând următoarele:

- Federaţia Rusă este principalul furnizor de armament şi instructori militari pentru regimul sirian, livrările fiind reluate relativ recent după  suspendarea lor în 2011, odată cu declanşarea războiului civil. Sunt indicii conform cărora Damascul ar fi recepţionat deja 24 avioane de vânătoare MIG-29 şi aşteaptă 10 aparate MIG-31 şi un număr necunoscut de Suhoi 30-M.

- Portul Tartus, unde marina sovietică/rusă este prezentă încă din 1971, rămâne singura escală permanentă pentru aprovizionare - chiar dacă nu poate fi considerată o bază militară- un pilon strategic important pentru accesul Rusiei în estul Mării Mediterane.

Prezenţa în portul Tartus şi consolidarea controlului la Marea Neagră, după anexarea Peninsulei Crimeea, fac parte din strategia Kremlinului vizând crearea unei centuri de securitate avansată, care porneşte din enclava Kaliningrad, la nord-est şi ajunge în Asia centrală, trecând prin Belarus, estul Ucrainei, Crimeea, Siria, Irak şi Iran.

- Generalul Qassem Suleimani, şeful temutelor forţe ale pasdaranilor iranieni – Al Quds – branşa externă a Gardienilor Revouluţiei Islamice, a efectuat o vizită discretă la Moscova, unde i-ar fi convins pe politicienii ruşi de rang înalt de importanţa implicării Kremlinului în anihilarea Statului Islamic şi apărarea regiunii strategice Latakia. În demersurile sale, generalul iranian a invocat şi unele informaţii îngrijorătoare pentru Moscova: circa 2400 de ruşi, preponderent de origine cecenă, precum şi peste 2600 de uzbeci, cazaci şi turkmeni s-ar fi înrolat în formaţiuni ale Statului Islamic şi ale Mişcării Al-Qaida, de la care speră să primească sprijin pentru crearea „Emiratului Caucaz” şi includerea sa în „Marele Califat”.

- Ofensiva Federaţiei Ruse este susţinută şi de serviciile secrete, îndeosebi de Serviciul de Informaţii Externe (SVR) şi Direcţia de Informaţii Militare (GRU), care au încheiat un gentlemen agreement cu Comandamentul Forţelor Reunite de la Bagdad, prin care Moscova acordă suport de intelligence pentru Irak, Iran şi Siria în contracararea şi anihilarea acţiunilor militanţilor Statului Islamic.

O asemenea mutare strategică a Kremlinului are o semnificaţie deosebită, fie şi dacă ne gândim doar la faptul că, Irakul, aliatul (cel puţin oficial!) al SUA acceptă o cooperare la nivel de servicii secrete cu adversarul tradiţional al Washingtonului, la care participă încă două ţări – Iran şi Siria, cunoscute pentru „simpatiile” manifestate în timp în legătură cu politica americană în Orientul Mijlociu.

Cartrierul general al aşa-numitului intelligence-sharing se află chiar în Zona Verde a Bagdadului, controlată din 2012 de forţele americane. Fiecare ţară este reprezentată de câte şase ofiţeri, care primesc de la Moscova, Bagdad, Teheran şi Damasc informaţii menite să faciliteze forţelor din teren misiunile de luptă împotriva Statului Islamic. Activitatea specifică ar fi coordonată de doi generali ruşi şi un înalt demnitar irakian.

Ofensiva Moscovei a provocat iritarea Administraţiei de la Washington, care susţine că Bagdadul este liber să adere la înţelegeri regionale de securitate, dar nu cu state care violează drepturile omului. Mai mult, oficiali americani nu înţeleg de ce autorităţile de la Bagdad ar avea nevoie să colaboreze cu Moscova în planul serviciilor secrete, de vreme ce Coaliţia internaţională condusă de SUA oferă de mult timp informaţii sensibile forţelor de securitate irakiene (sic!).

Spionaj între parteneri strategici

Directoratul de Informaţii Militare al armatei israeliene (Aman) a avertizat, recent, asupra intensificării tentativelor CIA de recrutare a unor cadre din Forţele de Apărare a Israelului (IDF), printr-o comunicare difuzată tuturor structurilor militare centrale şi teritoriale.

Deşi sensibilă, informaţia a ajuns „întâmplător” în mass-media israeliene, care remarcă faptul că este pentru prima oară când se fac referiri directe la Agenţia Centrală de Informaţii şi ofensivitatea agenţilor CIA. De regulă, în asemenea cazuri se recurge la abordări generice, privind „încercări neprieteneşti/ostile ale unor puteri străine”. Este, de asemenea, neobişnuit ca Aman să recunoască public existenţa unor astfel de tentative.

Hackerii chinezi atacă serverele Administraţiei americane

Agenția Centrală de Informații (CIA) a retras un număr mare de angajați ai Ambasadei americane din Beijing, după masivul atac cibernetic prin care s-au sustras informații care au compromis datele personale a milioane de angajați din instituțiile federale americane. În iunie a.c., hackeri neidentificaţi  au penetrat în serverele Oficiului  de Management al Personalului (OPM), care are responsabilitatea acordării certificatelor de securitate pentru agențiile guvernului federal, de unde ar fi sustras peste 21 milioane de dosare personale. Acțiunea clandestină le-a permis hackerilor accesul la datele personale ale multor milioane de americani care au primit certificate de securitate, inclusiv ofițeri de informații.

Administraţia americană susţine că identitatea cadrelor CIA nu a fost deconspirată, însă  experţi în intelligence afirmă că baza de date a  OPM conține şi dosarele de verificare ale tuturor angajaților Departamentului de Stat, inclusiv ale celor aflaţi în ambasadele și consulatele americane şi că, logic, diplomaţii americani trimişi în străinătate care nu apar în listă ar putea fi cadre acoperite ale CIA.

Deși Statele Unite nu au nominalizat o țară sau o grupare ca fiind în spatele pătrunderii ilegale în baza de date a OPM, surse apropiate structurilor americane de intelligence arată cu degetul în direcţia Chinei, versiune întărită de rechemarea în centrala Departamentului de Stat a unui număr important din personalul diplomatic al Ambasadei SUA la Beijing.

Spion rus în Parlamentul European

Reunit în sesiune plenară la Strasbourg, Parlamentul European a aprobat, la 14 octombrie, ridicarea imunităţii deputatului ungar Bela Kovacs, membru al partidului de extremă dreaptă Jobbik, suspect de coolaborare cu serviciile secrete ruse, ceea ce permite instituţiilor competente de la Budapesta să înceapă urmărirea penală a europarlamentarului.

Bela Kovacs s-a născut în urmă cu 54 de ani la Budapesta, fiind abandonat la naştere. În 1970 ar fi plecat împreună cu părinţii adoptivi în Japonia, unde tatăl său ar fi lucrat ca administrator la Ambasada Ungariei din Tokyo. Ulterior, a absolvit cursurile Institutului de Relaţii Internaţionale din Moscova, universitate aflată sub patronajul MAE rus, considerată cea mai diversificată bază de recrutare a viitorilor agenţi KGB.

A revenit în  Ungaria în 1986 şi, după doi ani, a plecat la Moscova, unde a lucrat pentru mai multe companii de comerţ exterior. În 2003, Bela Kovacs s-a reîntors la Budapesta, unde a deschis un bar, însă afacerea nu s-a dovedit rentabilă. În 2005 a aderat la partidul de extremă dreapta Jobbik, pe care l-a reprezentat la Bruxelles în 2010 şi pe listele căruia a intrat ulterior în Parlamentul European.

Eurodeputatul ungur, căsătorit cu o rusoaică, a efectuat frecvent călătorii la Moscova, a dobândit rapid o situaţie materială de invidiat şi este cunoscut pentru simpatiile nedisimulate faţă de politica externă a Kremlinului şi deciziile preşedintelui Vladimir Putin. De altfel, Bela Kovacs a făcut parte dintr-un grup restrâns de politicieni acceptaţi de Moscova să participe la monitorizarea „internaţională” a sinulacrului de referendum din Crimeea ocupată de ruşi.