INTELLIGENCE MOZAIC – Iulie, 2019

Din sumar:

 

 

● CONFESIUNILE UNUI SPION

Direcția Generală pentru Securitate Externă (DGSE – spionajul francez) a declanșat anul trecut o campanie agresivă de sensibilizare a tinerilor față de importanța serviciilor secrete în societate și onoarea de a sluji patria ca angajat al acestora, apelând la principalele rețele de socializare cu aderență în rândul studenților și, în general, în mediul intelectualilor.
Pentru a depăși impasul generat de reclamele neadecvate și rutina anunțurilor oficiale, experții-recrutori ai „Piscinei” au recurs la un truc mai pe gustul tinerilor, mizând pe atracția acestora pentru mirajul universului plin de secrete al spionajului și pe credibilitatea „dezvăluirilor” celor care au lucrat ani îndelungați pe frontul nevăzut.
Astfel, pe una dintre cele mai accesate rețele de socializare din Franța, un fost agent al DGSE, cu numele de cod „Beryl-614”, a prezentat, începând din toamna anului 2018, un ciclu de 15 emisiuni video sub titlul „Servicii secrete – confesiunile unui spion”, cu scopul declarat de a împărtăși ascultătorilor unele „analize, reflexii și, poate, câteva confidențe…fără dezvăluiri senzaționale, care sunt interzise prin lege.”
Prezentat în direct, cu imaginea feței blurată, „Beryl-614” a răspuns întrebărilor moderatorului pe diverse tematici specifice de actualitate, cum ar fi: „Ossama bin Laden și jocul dublu al serviciilor secrete pakistaneze”, „Dedesubturile afacerii Skripal”, „Agenți ai DGSE recrutați de securitatea chineză”, „Statul Islamic este cu adevărat învins?” etc. Din lipsă de spațiu, prezentăm cititorilor noștri doar una dintre analizele lui „Beryl-614”, referitoare la top-5 servicii secrete.

* * *

Reporter: Serviciile de intelligence sunt, prin excelență, secrete și sunt dificil de evaluat performanțele fiecăruia. Totuși, cum credeți că ar arăta un clasament al celor mai renumite cinci servicii de informații?
Beryl-614: Precizez, de la început, că este o apreciere convențională, subiectivă. Este dificil pentru oricine să facă o astfel de ierarhizare, chiar și pentru mine, care am lucrat atâția ani în branșă și cunosc toate dedesubturile meseriei. Probabil știți că serviciile nu spun niciodată adevărul adevărat între ele, chiar dacă este vorba despre aliați strategici sau parteneri: se protejează unele date, se fac jocuri operative și, în final, schimbă un anumit gen de informații. În general, un serviciu de spionaj are tendința de a se prezenta mult mai puternic decât este în realitate și lasă impresia că ar avea multe cărți în mânecă, pentru a atrage atenția că ar fi utilă o cooperare cu acesta…
Reporter: De acord cu punerea în temă, dar nu mi-ați răspuns la întrebare.
Beryl-614: Am să încep cu locul 1 – de departe CIA. Agenția Centrală de Informații are cel mai consistent buget dintre cele 16 structuri de intelligence ale Comunității de informații din SUA. Într-o asemenea logică, este ușor să fii primul. Spun asta și cu o anumită gelozie evidentă. CIA poate conta pe suportul tehnic al NSA, ceea ce constituie un mare avantaj. Puterea și capabilitățile tehnice ale Agenției Naționale pentru Securitate sunt inegalabile pe mapamond.
Reporter: Să înțeleg că este vorba mai mult de resurse, decât de performanțe reale? Deci, niciun merit al CIA pentru primul loc?
Beryl-614: Să fim domni. Agenția Centrală de Informații este un serviciu de spionaj extraordinar și, în context, aș dori să-i adresez felicitări pentru succesul misiunii care a condus la eliminarea lui Ossama bin Laden. În spatele acestei operațiuni speciale se află o muncă îndelungată a lucrătorilor CIA, continuă, perseverentă și inteligentă.
Reporter: OK! Cine ar merita locul 2?
Beryl-614: Poziția secundă revine MI-6 , serviciul lui James Bond, dar nu din acest motiv. Britanicii au spionajul în sânge. În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cei mai loiali slujitori ai reginei, care absolvă primii la Oxford sau Cambridge, optează pentru Serviciul Secret al Majestății Sale, spre deosebire de Franța – de exemplu – unde tinerii se îndreaptă mai degrabă spre diplomație sau sectorul privat. Și mă întreb de ce? Le este mai comod? Le este mai bine?
Reporter: Și medalia de bronz?
Beryl-614: Aici pot fi și mai subiectiv decât în precedentele evaluări: după CIA și MI-6 se plasează DGSE, cu un excelent raport resurse-eficacitate. Marea calitate a acestui serviciu este de a fi integrat în totalitate informațiile din surse umane (HUMINT) cu cele din surse tehnice (SIGINT). Fiecare analist al Piscinei beneficiază de expertiza unui coleg din serviciul tehnic, cu care împarte același birou. Împreună sunt eficienți și redutabili. În timp ce în Statele Unite CIA și NSA sunt agenții separate, uneori concurente, la Direcția Generală pentru Securitate Externă există o structură combinată unică.
Reporter: Înțeleg că DGSE este serviciul pe care îl purtați în suflet și, de aceea, răspunsul dumneavoastră trebuie receptat cu prudență. Deci, să continuăm…
Beryl-614: Pe locul 4 aș plasa Mossad. În lumea spionajului, Mossad rămâne o structură de intelligence emblematică, grație îndrăznelii și reușitelor operațiunilor clandestine, bazate întotdeauna pe informații extrem de fiabile. Israel este o țară care trăiește, din varii motive, sub amenințarea permanentă a vecinilor săi și care simte că existența statului evreu este pusă în pericol. O țară care percepe o astfel de amenințare alocă mijloace și resurse importante muncii de informații, iar puterea politică merge mult mai departe în asumarea riscurilor, oferind girul în acceptarea unor acțiuni clandestine dificile și sensibile. Și este evident că numai așa poate progresa, așa cum au făcut și structurile americane de intelligence după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.
În Franța, trebuie să o spunem, puterea politică este mult mai reticentă în astfel de probleme, dar și o asemenea abordare poate fi un semn bun, în sensul că în Hexagon amenințarea teroristă înregistrează un nivel relativ mai scăzut.
Reporter: Pentru a termina acest top-5 al serviciilor secrete, cine încheie plutonul?
Beryl-614: Voi încheia evaluarea mea printr-o piruetă. Ați observat că nu am luat în calcul niciunul dintre serviciile secrete ruse pentru acest clasament, întrucât nu le cunosc îndeajuns și nu pot să fac speculații. Vreau, însă, să menționez serviciile australiene, care mă fascinează prin imaginația și agresivitatea de care dau dovadă în recrutarea surselor.
La fel și în Canada, unde structurile autohtone de intelligence lucrează cot la cot cu cele de contraspionaj, ceea ce le-a permis să facă recrutări la un nivel foarte ridicat.
Am aprecieri similare și la adresa activității unor servicii de informații mai modeste, din țări cu resurse umane, logistice și financiare mai reduse, cum ar fi Maroc sau Liban. Structurile de intelligence din aceste țări au reușit în mod frecvent acțiuni de un profesionalism incontestabil, mai ales în domeniul luptei împotriva terorismului.
Reporter: Oare toată lumea este de acord cu acest clasament? Își merită fiecare locul din acest top-5?
Beryl-614: Doresc să profit de această oportunitate pentru a avansa o ultimă idee… Găsim pe Internet diferite clasamente ale serviciilor secrete și de securitate, în care Direcția Generală pentru Securitate Externă apare foarte rar, ceea ce mă întristează! Apare, în schimb, în poziții de top (uneori chiar pe primul loc!), Inter Intelligence Service (ISI) din Pakistan. Aici este vorba despre o eroare fundamentală: nu trebuie confundată niciodată eficiența unui serviciu secret sau calitatea informațiilor pe care le culege cu puterea pe care acesta o deține în interiorul frontierelor.
Este clar că niciun guvern pakistanez nu este suficient de puternic pentru a impune anumite limite propriului serviciu de informații. În Pakistan, pentru ISI orice este permis: asasinate, torturi, răpirea opozanților… În asemenea condiții, este ușor să dispui de putere și influență. De aceea, eu nu văd Inter Intelligence Service în primele 5 structuri de informații din lume, nici măcar în top-10.

* * *

Direcția Generală pentru Securitate Externă are ca țintă angajarea a 1.500 de cadre până la finele anului 2022. O campanie similară a lansat și Direcția de Informații și Securitate a Apărării, care își propune să recruteze peste 300 de persoane în 2019, în special ingineri și informaticieni.

 

● MORTUL VORBEȘTE, SAU UN CALIF FĂRĂ CALIFAT!

La 29 aprilie 2019, la mai puțin de o lună de la destrămarea autoproclamatului „califat”, Statul Islamic din Siria și Irak a difuzat un material video de 18 minute, în care liderul ISIS, Abu Bakr al-Bagdadi, considerat mort, amenință că jihadul împotriva Occidentului păgân va fi unul de lungă durată și că jertfele martirilor musulmani vor fi răzbunate.
Mesajul celui mai căutat terorist a fost receptat cu rezerve de analiști ai principalelor servicii de intelligence, în rândul cărora prevalează următoarele opinii mai semnificative:
● autenticitatea materialului video este incertă, deși experți ai Centrului american de supraveghere a mișcărilor extremiste susțin că „analiza biometrică facială, spectrul vocal și discursul nu lasă loc îndoielii”;
● analizarea detaliilor legate de verigile care au contribuit la apariția mesajului (persoana care a filmat videoclipul, mesagerul care l-a transmis și modalitatea în care a fost „urcat” spre difuzare) ar putea oferi indicii prețioase despre autenticitatea acestuia, locația unde s-a realizat interviul ș.a.;
● difuzarea mesajului lui Abu Bakr al-Bagdadi a creat îngrijorare în rândul structurilor de intelligence angajate în lupta antiteroristă, care se așteaptă la o reizbucnire a violențelor în Siria și Irak, dar și în unele state occidentale cu importante concentrări de etnici musulmani;
● apariția videoclipului încearcă să dezmintă afirmațiile vehiculate atât de SUA, cât și de Federația Rusă cu privire la moartea lui al-Bagdadi. În condițiile în care Statul Islamic a pierdut toate teritoriile cucerite și numărul combatanților s-a diminuat dramatic, liderul jihadist trebuia să dea un semn de viață pentru a ridica moralul adepților și a preveni afluirea acestora spre Al-Qaida, preocupată să recupereze ceea ce a mai rămas din combatanții ISIS.

 

● PREȘEDINTELE DONALD TRUMP SPIONAT DE CHINEZI?

La începutul lunii aprilie a.c., marile agenții americane de presă relatau despre un așa-zis grav incident de securitate, orchestrat împotriva președintelui Donald Trump de către serviciile secrete ale Republicii Populare Chineze. Concret, în primul weekend din aprilie, o tânără de origine chineză – Zhang Yujing – ar fi pătruns în luxoasa proprietate de la Mar-a-Lago a președintelui american, având asupra sa patru telefoane inteligente, un laptop, un hard disc și un stick USB conținând un virus necunoscut.
Întrebat de către ziariști dacă se poate vorbi despre un act de spionaj, șeful diplomației americane, Mike Pompeo, fost director al CIA, a afirmat că „nu poate intra în detalii” și că „autoritățile au deschis o anchetă”. Secretarul de stat a mai precizat că evenimentul nu este un incident izolat și că președintele Donald Trump este determinat să lupte împotriva furtului de proprietate intelectuală – unul dintre principalele subiecte aflate pe agenda negocierilor comerciale cu China.

* * *

Experți militari ai serviciilor secrete italiene sugerează că „incidentul de securitate”, în care „întâmplător” a fost implicată o tânără de origine chineză, ar fi în realitate un joc operativ al Agenției Centrale de Informații, menit să-i ofere atuuri președintelui Donald Trump în negocierile cu autoritățile de la Beijing și noi „argumente” în atacurile concertate ale SUA împotriva companiei Huawei.

 

● FOȘTI SPIONI CU AFACERI DE MILIARDE

Spionajul israelian operează în lumea întreagă și cu ajutorul unor societăți-ecran despre care se știu puține lucruri, deși unele au fost implicate într-o serie de afaceri scandaloase, de genul celor provocate de Black Cube în România.
În Israel, firmele de securitate particulare, fondate sau patronate din umbră de foști ofițeri ai Mossad sau Shin Bet, derulează discret afaceri prospere, cu un profit de peste un miliard de dolari anual, rezultat din vânzarea de echipamente de spionaj în Spania, Mexic, Arabia Saudită și unor dictatori notorii, care le folosesc în supravegherea opozanților politici. Dintre acestea, trei au devenit deja faimoase: Candiru, NSO Group și XM Cyber.
► Candiru, al cărei nume face referire la o otravă braziliană, își are sediul într-o clădire din Tel Aviv, deși nu există niciun indiciu despre prezența sa în respectivul imobil și nu are propria pagină de web. Compania are 120 de angajați recrutați din serviciile militare și civile de intelligence, preponderent din controversata unitate 8200 (responsabilă cu supravegherea palestinienilor din teritoriile ocupate).
Experții din Candiru nu au cont Facebook sau profil LinkedIn și, la angajare, semnează un acord de confidențialitate absolută. Poate și de aceea primesc salarii ce pot depăși 20.000 dolari/lună, la care se adaugă diferite bonusuri în funcție de complexitatea operațiunilor realizate.
Proprietarii sunt necunoscuți, iar Candiru nu este nici măcar numele sub care firma este înregistrată: la origine (septembrie 2014) s-a numit Grindavik Solutions, devenită, în martie 2017, LDF Associates și, din aprilie 2018 – Grindavik.
► NSO Group, companie specializată în cyberintelligence, a fost fondată în 2010 de foști ofițeri ai aceleași controversate unități 8200, primul președinte al Consiliului de administrație fiind Avigdor Ben-Gal, fost Director al Industriei aeronautice israeliene.
Produsul-fanion este un spyware denumit „Pegasus”, care poate prelua controlul total asupra unui smartphone (istoricul, agenda, convorbirile, activarea microfonului și a camerei video în orice moment etc.), fiind vândut pe sume exorbitante. De exemplu, Mexicul a achiziționat o astfel de tehnologie cu suma de 15,5 milioane dolari, pentru a o folosi în lupta cu traficanții de droguri.
Amnesty International a acuzat NSO Group că echipamentele fabricate sunt folosite pentru urmărirea opozanților politici și a cerut guvernului israelian să anuleze licența de export pentru „Pegasus”. Mai recent, la jumătatea lunii mai 2019, compania a fost acuzată că a spionat sute de telefoane inteligente, speculând o vulnerabilitate a sistemului de mesagerie instantanee WhatsApp.
În replică, bordul companiei a precizat că „NSO Group funcționează în conformitate cu legea și exportă tehnologie de vârf numai unor structuri de intelligence și agenții de securitate plasate sub autoritate guvernamentală, în scopul luptei împotriva terorismului internațional și a traficului de droguri.”
► XM Cyber a fost înființată în februarie 2018 de Tamir Pardo, fostul patron al Mossad, cu o investiție de 15 milioane de dolari veniți, în principal, din partea miliardarului israelian Shaul Shani, fostul proprietar al societății braziliene Global Village Telecom.
Compania fostului șef al spionajului israelian a apelat la experți proveniți din aceleași medii cu personalul recrutat de Candiru și NSO Group și desfășoară activități specifice profitabile în Israel, Europa și SUA.

* * *

Lacunele din legislația internațională în acest domeniu sensibil favorizează afacerile firmelor israeliene de securitate în țările Uniunii Europene și nu numai, întrucât nu sunt obligate să-și dezvăluie natura activităților, deși asemenea operațiuni provoacă îngrijorare în multe cazuri.
Pe de altă parte, echipamentele exportate de firmele israeliene de securitate intră în categoria armamentului clasic și, deci, astfel de operațiuni ar trebui aprobate de ministrul apărării, ceea ce nu se pune problema în cazul celor trei firme, cu influență și conexiuni discrete la vârful puterii de la Tel Aviv.

 

● STRUCTURILE IRANIENE DE INTELLIGENCE ȘI SECURITATE – PE LISTA ORGANIZAȚIILOR TERORISTE

La începutul lunii aprilie a.c., Administrația de la Washington a declarat că pasdaranii – Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (CGRI) – sunt o organizație teroristă, după ce în ianuarie 2019 Uniunea Europeană a pus aceeași etichetă pe Ministerul Informațiilor Republicii Islamice Iran (VAJA).
În mod cert, pasdaranii din CGRI și angajații serviciilor secrete (VAJA), care nu trebuie confundați cu militarii din forțele regulate (Artesh), nu sunt deloc niște îngerași, dar este pentru prima dată când entități (structuri) statale sunt incluse pe listele cu organizațiile teroriste internaționale.
În replică, printr-un decret al guvernului de la Teheran, toți militarii americani aflați cu diverse misiuni în Orientul Mijlociu, inclusiv diplomatice, vor fi considerați teroriști!!!
Lipsa de diplomație a liderului de la Casa Albă ne îndeamnă să estimăm că nu va trece mult timp până când vom auzi formularea „Iran – stat terorist”, de vreme ce se tot vorbește de faptul că autoritățile de la Teheran sponsorizează acest fenomen. Urmarea – orice țară, chiar aliată, care s-ar aventura în dezvoltarea relațiilor comerciale cu descendenții perșilor ar putea fi sancționată sever de Statele Unite.
`Decizia președintelui Donald Trump depășește cadrul pur securitar și se înscrie în noua strategie americană pentru Orientul Mijlociu, axată pe următoarele coordonate: crearea unui mini-NATO arab (Middle East Security Alliance – MESA), la care să adere Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Bahrein, Oman, Iordania și Qatar; recunoașterea Ierusalimului drept capitală a statului evreu; ieșirea din Joint Comprehensive Plan of Action (acordul nuclear cu Iran) ; recunoașterea oficială a anexării de către Israel a platoului Golan.
Scopul unei asemenea strategii pare evident: izolarea Iranului și stimularea nemulțumirilor populației, în speranța declanșării unei revolte interne de proporții, care să conducă la înlăturarea actualului regim și, eventual, la instalarea la Teheran a unei puteri mai prietenoase față de SUA și interesele americane în Orientul Mijlociu.
O asemenea abordare ar putea fi contraproductivă, întrucât sancțiunile împotriva Iranului vor uni populația – nu neapărat alături de conducătorii actuali, detestați din varii motive – ci împotriva Occidentului în general și a Statelor Unite în particular.
Un prim semnal în acest sens: după decizia Administrației de la Washington, deputații iranieni prezenți la diferite manifestări oficiale ale forului legislativ au purtat uniforma pasdaranilor, deși nu toți agreează acțiunile Corpului Gardienilor Revoluției Islamice.
În plan extern, este foarte probabil ca adversarii SUA, în principal China și Rusia să vină în ajutorul autorităților de la Teheran, fie prin importuri de petrol (China), fie prin exporturi de armament și piese de schimb pentru tehnica militară (Federația Rusă).

* * *

  • Post category:Mozaic